Acid Oxalic 500gr

Acid oxalic

Tratament anti varoa cu acid oxalic

Tratamentul familiilor de albine toamna târziu sau la începutul iernii este parte integrantă a conceptului luptei împotriva varozei, aşa cum se face de exemplu în Germania, landul Baden-Wurtenberg. Ţelul este scăderea nivelului de infestare al familiei de albine cu varoa în apropiere de zero pentru că în anul următor să nu apară probleme de infestare înainte de îngrijirea stupului de la sfârşitul verii, în august. Acest concept şi-a dovedit valabilitatea în practica apicolă.

Pentru tratament se aşteaptă ca familiile de albine să fie fără puiet. Atunci este suficient un singur tratament pentru a obţine un grad de eficienţă de peste 90%. La familiile cu puiet reuşita tratamentului este mult mai scazută. Un tratament anti varoa fără efecte secundare este posibil numai prin folosirea acizilor organici, acid formic şi acid oxalic. Cu toate acestea folosirea oficială  a acestor mijloace alternative este limitată de cadrul juriduc care chiar în cadrul UE nu este unitar. O reglementare a UE (1804/1999) asupra cresterii ecologice a animalelor permite folosirea de acid formic, lactic, oxalic şi tymol ca mijloace anti varoa, însă importanţa  reglementărilor naţionale prevalează. De exemplu în Germania este permisă folosirea doar a acidului în proporţie de 60%. Ceea ce nu este de ajuns. În alte locuri deja s-a ajuns mai departe. În Austria este permisă folosirea şi a tratamentului bazat numai pe acidul oxalic, iar în alte ţari ale EU şi în Elveţia aceasta este tolerată.

Când sunt familiile de albine fără puiet?

  Multe familii bătrâne rămân deja fără puiet în octombrie. La familiile mai tinere acesta este un caz rar. Explicaţia constă în faptul că faza de crestere a familiilor tinere se termină doar la sfârşitul verii pe când familiile bătrâne işi depăşesc deja punctul culminant al dezvoltării în iunie. Situaţia puietului toamna este influenţată de locul de amplasare al stupinei dar mai ales de climă. Primele îngheţuri de noapte toamna determină matca să înceteze depunerea ouălelor. Trei săptămâni după aceea toate ramele sunt fără puiet. După aceea poate începe tratamentul prin picurare. Deschiderea stupului şi efectuarea tratamentului nu afectează familiile de albine.

 Metoda prin picurare explicată pe scurt

 Necesar:-soluţie apoasă de acid oxalic concentraţie 3.5 % (în apă sau sirop de zahăr -1 kg zahar cu 1 kg apa şi 70 g acid oxalic.

-siringă de 100 ml

-mănuşi (important)

 Dozare: Se picură 30-50 ml soluţie/familie repartizată în spaţiul dintre toate ramele cu albină.

 Ce urmărim: -tratarea în noiembrie sau decembrie la peste 0 grade

-stropirea cât mai fină pe cât mai multe albine (nu turnaţi, stropiţi)

-căderea de acarieni durează 4-5 săptămâni

-eficienţa tratamentului este garantată numai la familiile fără puiet

-de două ori înseamnă o dată prea mult

Diagnosticarea gradului de infestare înainte de tratament

Nu orice familie de albine trebuie tratată toamna. Merită făcută o diagnosticare a gradului de infestare în noiembrie pentru a evalua mărimea populaţiei de varoa. Pentru asta sub fiecare familie se aşează foaia cu margarină. După 1-2 săptămâni se poate constata căderea naturală de acarieni. Dacă printre ei se află şi paraziţi deschişi la culoare înseamnă că în familie s-a mai dezvoltat puiet infestat. Dacă căderea naturală depăşeste 1 parazit pe zi atunci se recomandă tratamentul, dacă pe zi cad mai mult de 5 paraziţi atunci tratamentul este obligatoriu. Dacă în Noiembrie fără efectuarea de tratament cade în medie 1 parazit/zi asta înseamnă că în familie mai există câteva sute de paraziţi. Iernatul familiei nu este ameninţat dar acea familie ar putea să fie afectată de înmulţirea paraziţilor în vară. De acea este indicată tratarea. Dacă aceasta nu s-a făcut atunci primăvara trebuie acţionat consecvent cu puiet de trântori drept capcană pentru varoa.

Metoda stropirii cu acid oxalic

Pentru tratament se foloseste o soluţie apoasă sau pe bază de sirop de zahăr cu o concentraţie de acid oxalic de 3.5% precum şi o seringă pentru stropire şi dozare. Seringa trebuie să fie de o asemenea construcţie încât să asigure dozarea sub forma de picături fine.

Acidul oxalic se găseşte în farmacii sub denumirea de acid oxalic brut. În acest caz este vorba de dihidrat de acid oxalic care este cristalin şi este compus din cca 71% acid oxalic şi 29% apă. Se poate folosi apa de la robinet. Calciul din apa de robinet este legat de acidul oxalic şi se transformă în cristale stabile chimic de oxalat de calciu. Concentraţia nu este puternic influenţată de acest lucru. Adaosul de zahăr are ca efect o cădere mai rapidă a paraziţilor dar nu influenţează acţiunea asupra albinelor sau toleranta lor la soluţie. Se păstrează în sticlă cu dop etans şi inscripţionată.

În comerţ se găsesc şi soluţii de-a gata de exemplu Bienenwohl. Pentru tratare nu sunt necesare temperaturi primăvăratice, este de ajuns ca termometrul să indice peste 0 grade Celsius. Fumul se va folosi cu economie. De regulă se renunţă complet la utilizarea fumului când albinele sunt în ghem.

În lunile Noiembrie-Decembrie familia se află sub coroanele de hrană. La stupii fără magazin localizarea ghemului este usoară şi soluţia se poate repartiza uşor pe cât mai multe albine. La stupii cu magazin câteodată acest lucru este mai dificil mai ales atunci când ghemul se află pe ramele de jos. Fie se foloseste o lanternă pentru a localiza ghemul fie se îndepărteaza catul şi soluţia se poate distribui în şi nu pe ghem. Stropirea trebuie facută cu răbdare. Este mai bine să treci de 2 ori pe fiecare spaţiu dintre rame decât o singură dată, cu cât se stropesc mai multe albine cu atât tratamentul este mai bun. În funcţie de puterea familiei se folosesc 30-50 ml soluţie. 30 ml se folosesc atunci când ghemul se întinde pe 4-5 rame (la temperaturi în jurul a 0 grade) şi 50 ml când ghemul ocupă 6-7 rame. O familie se stropeste o singură dată. Repetarea tratamentului, chiar şi cu Bienenwohl, dăunează. Atunci multe albine sunt încărcate cu prea mult acid şi zboară prematur din stup şi pot muri la oarecare distanţă fără să se poată observa pierderea lor pe pământ în jurul stupului. La familiile fără puiet o a doua tratare nu este oricum necesară. Căderea de paraziţi după tratament trebuie urmarită şi măsurată pentru a se compara cu rezultatul diagnosticării dinaintea tratamentului. Căderea paraziţilor este de amploare mai mare pe o perioadă de 4-5 săptămâni chiar dacă majoritatea (80%) cad din prima săptămână.